Angelica de pădure

4 Vizualizari

Denumire știinţifică: Angelica sylvestris.

Denumiri populare: angelină, iarba îngerilor, anghelică – aceleași ca și pentru Angelica archangelica.

Prezentare. Angelica de pădure este o erbacee de mari dimensiuni – poate atinge doi metri. Aparţine familiei umbeliferelor. Rizomul este puternic, gros. Frunzele, grupate câte două sau trei, au formă penat-sectată. Angelica de pădure este o plantă care înflorește târziu, în partea a doua a verii, prin iulie și august, florile fiind roze sau roșiatice. Mediul de viaţă al acestei plante se află în zone ceva mai umede, în preajma apelor curgătoare, în lunci, pe fâneţe, în păduri. Pentru terapii medicinale se folosesc, cu precădere, rizomii (împreună cu rădăcinile), dar și seminţele. Se poate utiliza și planta întreagă. Preparatele care se obţin sunt aceleași ca și la Angelica archangelica, adică infuzie, tinctură, pulbere de rădăcină, vin tonic, cremă.

Substanţe active importante: ulei esenţial, cumarine, ostol, angelicină, imperatorină.

Întrebuinţări. Rizomii și rădăcinile de angelică de pădure au o acţiune stomahică notabilă, reglând activitatea tractului gastro-intestinal, revigorând această activitate. Angelica de pădure este recomandată, încă din vechime, ca remediu în bolile de rinichi. Preparatele obţinute din angelică de pădure sunt indicate, de asemenea, în anorexie (lipsă de poftă de mâncare), mai ales atunci când aceasta apare în contextul unor afecţiuni pe fond nervos. În acest caz, specialiștii recomandă utilizarea unui preparat de angelică de pădure sub formă de infuzie. În general, angelica de pădure este considerată un revitalizant puternic, tratamentele cu extractele din această plantă trezind organismul la o nouă viaţă. Angelica de pădure se întrebuinţează, prin tradiţie, și în medicina veterinară.

Lasă un răspuns