Epoca intunecarii

PROLOG UN INCEPUT PALMYRA, 385 D.CR.010

Nu există nelegiuire pentru cei care il au pe Cristos,

Sfantul Şenuta

Nimicitorii au venit dinspre deşert, Palmyra îi aștepta: de cativa ani, răsăritul Imperiului Roman se afla sub teroarea unor hoarde de jefuitori bărboși, zeloţi înarmați doar cu pietre, cu drugi de fier și cu un simţ de fier al dreptății.

Atacurile lor erau primitive, brutale şi foarte eficiente. Se deplasau în bande – mai târziu în roiuri de vreo 500 de persoane -şi, când soseau, făceau prăpăd. Ținteau mai ales templele și se mişcau iute ca gândul. Mărețele coloane de piatră care dăinuiseră veacuri la rând se prăbuşeau într-o după-amiază; chipurile statuilor care stătuseră în picioare jumătate de mileniu erau mutilate într-o clipă; templele care văzuseră înălţarea Imperiului Roman cădeau într-o singură zi.

Totul era foarte violent, dar, fără îndoială, nu lipsit de solemnitate. Zeloţii râdeau în hohote când sfărâmau statuale ,demonice“ și „idolatre”. Drept-credincioşii exultau când daramau templele, când distrugeau acoperisurile şi devasau mormintele. Au apărut şi imnuri care imortalizau aceste clipe glorioase. „Acele lucruri ruşinoase“, cântau pe

ani cu mândrie, „demoni și idoli, cu toatele au fost doboräte de bunul nostru Mântuitor”1. Zeloşii nu se prea pricep la poezie…

(Visited 1 times, 1 visits today)