Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat cel mai important poet al literaturii române. De multe ori este descris drept poetul național al României, având o influență semnificativă asupra culturii și literaturii naționale.

Viața timpurie
Mihai Eminescu s-a născut în satul Ipotești, județul Botoșani, într-o familie de moșieri înstăriți. A fost al șaptelea din cei unsprezece copii ai familiei Eminovici. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, era arendaș, iar mama sa, Raluca Iurașcu, provenea dintr-o familie de mici boieri. Copilăria și-a petrecut-o în Ipotești și Botoșani, unde a urmat primele clase, înainte de a merge la gimnaziu la Cernăuți.

Educație și influențe intelectuale
După ce a urmat gimnaziul la Cernăuți, Eminescu a plecat la Viena în 1869 pentru a-și continua studiile universitare. A studiat filosofie, drept și istorie, și a intrat în contact cu ideile lui Kant, Schopenhauer și Hegel, care l-au influențat profund. În anii 1872-1874, a studiat la Berlin, unde și-a aprofundat cunoștințele filosofice și literare.

Activitatea literară
Eminescu și-a început cariera literară devreme, debutând la vârsta de 16 ani cu poezia „De-aș avea” în revista Familia condusă de Iosif Vulcan, care i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu. În decursul vieții sale, a publicat numeroase poezii, proză și articole în diverse reviste și ziare din România.

Poezia sa reflectă o gamă largă de teme, de la natura și iubirea idealizată până la filosofia pesimistă și meditații asupra condiției umane și destinului. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale includ „Luceafărul”, „Scrisorile”, „Oda (în metru antic)”, „Glossa” și „Floare albastră”.

Eminescu a fost influențat de romantismul european, dar a reușit să creeze o voce distinctă prin utilizarea mitologiei românești, a limbajului poetic sofisticat și a ideilor filosofice.

Cariera de jurnalist
Pe lângă cariera sa literară, Eminescu a fost și un jurnalist activ. A fost redactor la ziarul conservator Timpul, unde a scris numeroase articole politice și sociale în care și-a exprimat viziunea asupra problemelor de atunci ale societății românești, inclusiv unirea națională, reformele politice și culturale, și conservarea identității naționale.

Ultimii ani și moartea
Sănătatea lui Eminescu a început să se deterioreze în anii 1880. A suferit de tulburări psihice și fizice care au dus, în cele din urmă, la retragerea sa din viața publică. În 1883, a fost internat într-un spital psihiatric, și după mai multe perioade de tratament, a decedat la 15 iunie 1889, la București.

Moștenirea lui Eminescu
Mihai Eminescu rămâne o figură centrală în cultura românească, iar opera sa este studiată în școli și apreciată pentru profunzimea ideilor și frumusețea expresiei poetice. Monumente, străzi și instituții îi poartă numele, iar poeziile sale continuă să fie publicate și recitate pe scară largă.

Lirica lui Eminescu a influențat generații de poeți și scriitori și rămâne o parte esențială a identității literare românești.