Proiectul Majestic 12

10 Vizualizari

Unul dintre subiectele care îi incită pe ufologi şi îi divizează în tabere este existenţa unui grup misterios şi ultrasecret, numit Majestic 12 (sau MJ-12), singurul care ar avea acces la toate secretele privind prezenţa extraterestră pe Pământ.

În iulie 2013, ufologul Grant Cameron a publicat rezultatele cercetărilor sale pe această temă. El arată că ideea existenţei unui asemenea grup a apărut la începutul anilor 1980, atunci când investigatorul Bill Moore a publicat cartea de mare succes The Roswell Incident, care a generat un val uriaș de interes privind fenomenul OZN și civilizațiile extraterestre. La câteva zile după lansarea cărţii, Moore a fost contactat de câțiva agenți din structurile de informaţii ale SUA, care au început să-i povestească despre grupul super-secret MJ-12. Conform agenților, grupul ar fi fost înfiinţat de către preşedintele Harry Truman în scopul de a gestiona secretul prezenţei extraterestre pe Pământ. Moore a primit inițial informaţii de la Richard Doty, sergent U.S. Air Force (USAF), apoi de la un agent CIA care s-a prezentat cu numele de cod Falcon. Mai târziu, Moore a primit și alte informaţii esențiale, din multe alte surse. Se pare că unele dintre aceste surse ar fi fost chiar ex-directori ai CIA.

Implicarea lui Moore în chestiunea MJ-12 a culminat în 1987 când, împreună cu alţi doi cercetători, pe nume Jamie Shandera şi Stanton Friedman, a făcut publice o serie de documente explozive. Aceste documente, clasificate ca „Strict Secret Restricţionat”, reprezentau informări destinate preşedintelui american Dwight Eisenhower din partea MJ-12, grup despre care Moore afirma că ar fi format din oameni de ştiinţă de nivel înalt şi oficiali militari.

Împreună cu un alt investigator faimos, T. Scott Crain, Grant Cameron a scris o carte intitulată „OZN-uri, MJ-12 şi informatori ai guvernului” în care a arătat că există deja un mare număr de dovezi în favoarea existenţei grupului Majestic-12. Cameron precizează însă că cele mai multe dintre documentele așa-zis „oficiale” apărute în spațiul public pe aceste tematici au reprezentat cel mai probabil o scurgere intenționată de date, parţial adevărate şi parţial false, autorizată chiar de către MJ-12. Strategia pare mai degrabă menită să decredibilizeze subiectul referitor la modul în care problema farfuriilor zburătoare este tratată de către Casa Albă. Grant Cameron crede că multe dintre documentele referitoare la Roswell sunt false pentru că, de exemplu, acestea nu menționează niciun fel de date privind existenţa unui extraterestru viu recuperat după acel incident, fapt pe care alte probe credibile îl susțin cu putere. Cameron este de părere că documentele nu spun întregul adevăr pentru a evita încălcarea legii prin dezvăluirea unor informaţii clasificate. Un alt motiv ar putea fi, spune Cameron, acela de a proteja programul general privind investigarea fenomenului OZN.

Co-autorul cărţii, T. Scott Crain, descrie că a identificat o femeie care în 1979 făcea parte dintr-o echipă de declasificare a documentelor din USAF, în Okinawa, Japonia. În timpul activităţii sale, aceasta a dat peste o serie de înscrisuri care, chiar dacă nu erau identice cu cele ale MJ-12, păreau să conţină acelaşi material de fond. Similitudinile erau frapante și, în plus, conțineau anumite de detalii care l-au făcut pe Crain să conchidă că documentele erau originale de o uriașă importanță, scăpate cumva în traseul de declasificare. Concluzia lui Crain este susținută de faptul că femeia respectivă a fost hărţuită și amenințată să-și țină gura încă de când a fost lansată prima ediţie a cărţii lui Cameron și Crain, în 1991.

Confirmări din partea unor oficiali

În 1987, la doar câteva zile după ce Moore și Crain au făcut publice documentele autentice ale MJ-12, fostul preşedinte al Universităţii statului Pennsylvania, Eric E. Walker, a făcut o declarație publică foarte interesantă: „Da, ştiu de MJ-12. Ştiu de ei de 40 de ani. Dar cred că încercarea de a-i identifica este o luptă cu morile de vânt!”.
O altă declarație notabilă a fost cea a generalului de patru stele James Doolittle, care a confirmat și el existenţa grupului, dar a spus că aceasta este tot ce poate spune.
Și astronautul Edgar Mitchell, comandantul misiunii lunare Appolo14, a declarat public că, pe baza surselor sale, grupul MJ-12 există.
La rândul său, generalul Arthur E. Exon, care în 1947 activa la baza militară Wright Field, unde au fost aduse resturile navei care s-a prăbușit la Roswell, a afirmat că știa de existenţa unei comisii de supervizare a subiectului OZN, alcătuită în principal din ofiţeri de informaţii de nivel foarte înalt.

În iulie 1989, Bob Oeschler a înregistrat o conversaţie cu Bobby Ray Inman, fost director adjunct al CIA. Acesta a spus textual că știa foarte bine despre „existenţa unui program de îndoctrinare a publicului” cu privire la opinia generală care să predomine despre OZN-uri. El a recunoscut că avusese chiar „ceva experienţă” în punerea în aplicare a respectivului program.

O altă confirmare a existenţei MJ-12 a venit în anul 2005 de la un arhivist de la Arhivele Naţionale din College Park, Maryland, care, după o prelegere a lui Cameron în Eureka Springs, Arkansas, i-a spus acestuia că lucrase la declasificarea unor documente guvernamentale înainte ca acestea să fie „aranjate” și apoi date publicităţii. Un coleg al său, în timp ce declasifica documente ale şefilor Statelor Majore Reunite, a văzut documente purtând pe ele cât se poate de clar sigla MJ-12.

Lasă un răspuns