Profesorul Boyle susține că injecția cu ARNm nu este un vaccin, ci un nou sistem de armă biologică, de nivel militar. Principala dovadă este aceea că, de fapt, componenta centrală a injecției, codul genetic al proteinei Spike, este un derivat direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” (GOF). Deoarece a rezultat din cercetarea armelor biologice interzise, injecția în sine este o armă biologică. Profesorul Boyle susține că această cercetare de tip „câștig de funcție” a fost ilegală deoarece constituie dezvoltarea unei arme biologice, un act interzis de Convenția privind armele biologice (BWC) și de legislația sa de implementare, cum ar fi Legea americană privind armele biologice și combaterea terorismului (BWATA). Aceste legi interzic dezvoltarea de agenți biologici care nu se justifică „în scopuri profilactice, de protecție sau în alte scopuri pașnice”. Conform avizului juridic al profesorului Boyle, cercetarea care vizează creșterea periculozității unui agent patogen pentru oameni (de exemplu, prin creșterea transmisibilității sau virulenței sale) nu are un obiectiv pașnic și, prin urmare, este interzisă ca cercetare în domeniul armelor biologice ofensive. Acest sistem de arme este alcătuit din două elemente integrate: încărcătura patogenă și mecanismul de administrare.
Sarcina patogenă (codul genetic al proteinei spike): Încărcătura patogenă a acestei arme este codul genetic al proteinei spike a SARS-CoV-2. Aceasta nu este o proteină naturală; este produsul direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” (GOF), așa cum s-a demonstrat în articolul din 2015 publicat în Nature Medicine [13]. Această cercetare a avut ca scop crearea unui virus himeric cu o proteină spike optimizată pentru infecția umană. Prin urmare, codul genetic al acestei proteine ​​este, în sine, un produs al cercetării în domeniul armelor biologice.

Sistemul de administrare de calitate militară (nanoparticule lipidice): Sistemul de administrare constă din nanoparticule lipidice (LNP) care încapsulează încărcătura utilă ARNm. Profesorul Boyle afirmă că aceasta este o platformă de administrare îmbunătățită prin nanotehnologie, specificând că această tehnologie a fost „finanțată, dezvoltată, susținută și concepută de Pentagon” și de agenția sa de cercetare, DARPA[14]. Obiectivul său este de a ocoli apărarea naturală a organismului și de a introduce codul genetic patogen direct în celulele umane, făcând astfel ca trupul receptorului să devină o fabrică de producere a armei biologice reprezentate de proteina Spike. Implicarea directă a FDA în dezvoltarea agentului și implicarea Fort Detrick în cercetarea fundamentală confirmă faptul că arma este de natură militară și că este sponsorizată de stat.

Această platformă nanotehnologică nu a fost o idee de ultim moment. Profesorul Boyle subliniază că virusul însuși a fost „transformat într-un aerosol și sub formă de nanotehnologie încă de la început”, indicând un program pe termen lung axat pe sisteme avansate de administrare, ceea ce indică un program pe termen lung, axat pe sisteme avansate de difuzare, care a dus la injecții. El stabilește, de asemenea, o legătură cu complexul militar-universitar, identificând un „director al departamentului de chimie de la Harvard, care era un expert în nanotehnologie și în aplicarea nanotehnologiei la armele chimice și biologice” și care „a lucrat și cu Fort Detrick”. Acest fapt demonstrează că sistemul de administrare pe bază de LNP utilizat în injecții este rezultatul unui program dedicat, finanțat de armată, pentru arme biologice bazate pe nanotehnologie.

Intenționalitatea (mens rea)

Argumentația profesorului Boyle îndeplinește cerințele legale referitoare la intenția criminală, prin trei criterii distincte, dar corelate: intenția specifică, premeditarea și cunoașterea faptei.

A) Intenția specifică: proiectul de dezvoltare a unui sistem de diseminare a armelor biologice

Intenția specifică este demonstrată de dovezile că părțile acuzate au acționat cu scopul conștient de a dezvolta și implementa un sistem de arme biologice. Cea mai directă dovadă a acestei intenții specifice constă în însăși natura încărcăturii utile de injectare. Codul genetic pentru proteina Spike este un derivat direct al cercetării ilegale de tip „gain-of-function” documentate în articolul din Nature Medicine din 2015[15] și în propunerea DEFUSE din 2018[16]. Includerea deliberată a unei componente derivate din cercetarea armelor biologice interzise într-un produs destinat injectării în masă constituie, prin definiție, un act deliberat de implementare a armelor biologice. Intenția specifică este dovedită în continuare de faptul că inculpații erau conștienți de originea încărcăturii patogene pe care o încorporau în sistemul de administrare.

– Articolul din 2015 din Nature Medicine[17]: Acest articol, scris în colaborare de cercetători de la UNC-Chapel Hill și Institutul de Virusologie din Wuhan, detaliază în mod explicit crearea unui virus himeric prin combinarea unei proteine ​​spike din coronavirusul de lilieci cu o bază SARS-CoV. Obiectivul declarat a fost testarea „potențialului de emergență”, care este un eufemism pentru crearea unui agent patogen capabil să infecteze oamenii. Autorii înșiși au recunoscut natura controversată a acestei cercetări GOF.

– Proiectul DEFUSE, 2018[18]: Această cerere de finanțare, depusă de Peter Daszak de la EcoHealth Alliance la DARPA, a servit drept model pentru crearea SARS-CoV-2. Aceasta a propus modificarea genetică a coronavirusurilor pentru a le conferi caracteristici care le-ar face mai contagioase pentru oameni, în special prin inserarea unui situs de clivaj al furinei (FCS). Un interviu cu un denunțător militar, realizat de BAM!, oferă informații suplimentare despre proiectul DEFUSE[19].

Conform analizei profesorului Boyle, aceste documente nu sunt simple exerciții academice; ele constituie dovezi ale unui plan premeditat de dezvoltare a patogenității acestui sistem de administrare. Cercetarea a avut ca scop crearea unei proteine ​​Spike cu potențial pandemic sporit, care ar fi apoi codificată în platforma ARNm. Dezvoltarea sistemului de administrare LNP de către entități finanțate din armată, cum ar fi DARPA, demonstrează intenția specifică de a crea o armă care poate fi utilizată în operațiuni.

B) Intenție criminală: punerea în pericol prin neglijență a altora

Profesorul Boyle susține că acțiunile inculpaților îndeplinesc criteriul „intenției criminale premeditate”, un element cheie al acuzației de omor în dreptul comun anglo-american. El explică faptul că intenția criminală este un termen juridic care include „punerea în pericol imprudentă a ființelor umane”. Acest criteriu este îndeplinit deoarece inculpații știau că cercetarea privind câștigul de funcție era „periculoasă din punct de vedere existențial”, dar au continuat-o cu toate acestea. Apoi, au folosit în mod conștient arma biologică rezultată, injecția cu ARNm, asupra populației mondiale. Acest act, care constă în utilizarea unei injecții experimentale rezultate dintr-o cercetare interzisă privind armele biologice, în deplină cunoștință a originii sale periculoase și în ciuda apariției avertismentelor de securitate, constituie o punere în pericol gravă și imprudentă a vieții umane. Profesorul Boyle atribuie acest criteriu al intenției criminale premeditate atât creatorilor virusului, cât și „celor responsabili de vaccinurile covid”, inclusiv directorilor Pfizer, Moderna și Johnson & Johnson[20]. El susține că acțiunile lor îndeplinesc criteriile legale pentru crimă, precum și pentru conspirație în vederea comiterii unei crime, cu premeditare.

C) Cunoașterea: Conștientizarea periculozității armei și a utilizării sale deliberate

Chiar dacă criteriul intenției specifice nu ar fi îndeplinit, criteriul mai puțin restrictiv al „cunoașterii” (un criteriu specific dreptului comun) este în mare parte îndeplinit. Este suficient pentru a demonstra că inculpații știau, cu o certitudine rezonabilă, că administrarea injecțiilor ar provoca vătămări masive și moarte.