Profesorul Boyle susține că utilizarea injecțiilor cu ARNm împotriva covid-19 constituie o „încălcare flagrantă și evidentă a Codului de la Nürnberg privind experimentele medicale”. Deși Codul de la Nürnberg este, în sine, un set de linii directoare etice, principiile sale fundamentale, în special cerința consimțământului voluntar și informat, au fost codificate atât în ​​dreptul internațional cutumiar, cât și în dreptul intern al Olandei și al altor țări.
A) Codul de la Nürnberg ca drept internațional cutumiar

Codul de la Nürnberg a fost elaborat în 1947, în urma procesului medicilor naziști care au efectuat experimente oribile pe prizonierii din lagărele de concentrare. Acesta stipulează că „consimțământul voluntar al subiectului uman este absolut esențial” pentru orice experiment medical. Profesorul Boyle subliniază că guvernul american s-a bazat pe aceste principii pentru a-i urmări penal, condamna și executa pe medicii naziști, creând astfel un precedent istoric și juridic puternic.

Deși Codul în sine nu este un tratat, principiile sale sunt considerate, în general, parte a dreptului internațional cutumiar, care este obligatoriu pentru toate statele. Utilizarea pe scară largă a unei injecții experimentale fără un consimțământ informat real constituie, prin urmare, o încălcare a acestor principii internaționale obligatorii.

B) Încălcarea legii olandeze privind cercetarea medicală care implică subiecți umani (OMM)

Cel mai important, principiile Codului de la Nürnberg sunt consacrate legal în Olanda prin Legea privind cercetarea medicală care implică subiecți umani (OMM). Această lege obligatorie din punct de vedere juridic necesită „consimțământul prealabil scris” pentru orice participare la cercetarea științifică medicală. Injecțiile împotriva covid-19, care au primit doar o autorizație de utilizare în caz de urgență (EUA) sau o autorizație de comercializare condiționată, au fost prin definiție experimentale. Prin urmare, OMM se adresează direct administrării lor.

Un consimțământ informat real a fost imposibil de obținut: deoarece informațiile au fost ascunse. Datele privind reacțiile adverse (miocardită, tromboză, decese) au fost cenzurate în mod activ și minimalizate.

S-a recurs la constrângere: s-au folosit obligații și presiuni sociale pentru a forța persoanele să accepte vaccinurile, încălcând principiul consimțământului voluntar.

Caracterul experimental a fost ascuns: injecțiile au fost comercializate ca „vaccinuri sigure și eficiente”, și nu ca produse genetice experimentale.

C. O crimă împotriva umanității în sensul Codului de la Nürnberg

Prof. Boyle susține că încălcarea acestor principii nu este doar o încălcare a reglementărilor, ci o crimă împotriva umanității în sensul Codului de la Nürnberg. El face o comparație directă. „La ceea ce asistăm astăzi, cu aceste «Frankenshots» destinate copiilor, este dr. Mengele la Auschwitz care o ia de la capăt. De acolo provine Codul de la Nürnberg privind experimentele medicale”.

Prin utilizarea unei arme biologice experimentale în condiții coercitive, fără a obține un consimțământ informat real, inculpații din procesul olandez au repetat exact aceleași crime pentru care medicii naziști au fost executați. Acest act, potrivit profesorului Boyle, se încadrează în definiția unei crime împotriva umanității: „uciderea, exterminarea sau alte acte inumane comise împotriva unei populații civile”.

Concluzii

Pe baza analizei de specialitate a profesorului Francis Boyle, arhitectul Legii americane privind armele biologice, există dovezi puternice și consistente că injecțiile cu ARNm împotriva covid-19 sunt arme biologice ilegale. Dovezile demonstrează atât intenția specifică a cercetătorilor și finanțatorilor, care au planificat și efectuat experimente interzise de tip „câștig de funcție”, cât și cunoașterea din partea companiilor farmaceutice și a oficialilor din domeniul sănătății publice, care au continuat să promoveze aceste injecții în ciuda dovezilor copleșitoare privind efectele lor nocive și ineficacitatea lor. Dezvoltarea și utilizarea acestor injecții încalcă cele șapte categorii de preocupări legate de cercetarea armelor biologice și intră sub incidența interdicțiilor Convenției privind armele biologice. Administrarea lor pe scară largă și sistematică către o populație civilă sub pretexte false constituie o crimă împotriva umanității, așa cum este definită de Statutul de la Roma. Este timpul ca cei responsabili să fie trași la răspundere pentru rolul lor în această crimă globală fără precedent.